(I) Elevii și profesorii din România sunt total neinstruiți în cazul unui atac armat într-o școală

Ecourile masacrului de la școala din orășelul american Uvalde, din Texas, când au fost uciși de către un adolescent înarmat 19 copii și patru profesori, nu s-au stins. Mai mult, sângerosul eveniment, încă unul dintr-o serie lungă de astfel de atacuri în școlile americane soldate cu morți, produce îngrijorare chiar și în România.

Și, înainte de a intra în subiect, nu putem să nu remarcăm nefericitul gest, de proastă inspirație, a ministrului de Interne, Lucian Bode, care mai deunăzi, a permis prezentarea mai multor copilași o serie de arme, cu ocazia organizării Zilei Porților Deschise din fața sediului M.A.I.

Deși în țara noastră legile privind deținerea de arme letale sunt mai restrictive decât în Statele Unite, din cauza faptului că există, și dăm ca exemplu, doar Bucureștiul, aproape 20.000 de arme letale deținute, dar și al existenței unui număr semnificativ de arme letale la nivelul lumii interlope, riscul ca un psihopat să pună mâna pe o astfel de armă și să comită un atac armat într-o școală este considerabil.

Traumele suferite de un copil pot forma criminalul de mâine

Resorturile declanșării unui atac cu arme și muniție de război pot avea legătură nu doar cu vreo patologie anume a unui individ, ci pot fi provocate și de stări spontane de furie, răzbunare, refulare pe fond de frustrare cauzată de bullying prelungit, umilințe repetate din partea unor colegi sau chiar a unor cadre didactice, sau de drame personale de natură sentimentală.

Toate acestea pe fondul unei educații precare, a apartenței la o familie dezorganizată, a consumului de alcool sau droguri, dar și ca urmare a unui asalt susținut, constant de natură informatică. Astfel, filmele, jocurile video violente, în care copii sunt învățați practic să ucidă, să devalorizeze viața semenilor, videoclipurile difuzate de așa zis influenceri, manipulatori lipsiți de scrupule care îndeamnă la acte violente și la fel și fel de infracțiuni, toate acestea pot creea tipul perfect al unui infractor, al unui criminal.

Războiul din Ucraina crește riscul atacurilor armate în societate

În plus, evenimentele istorice în derulare, și ne referim la războiul dintre Ucraina și Rusia, cu sutele de informații, știri, imagini, video clipuri în care sunt difuzate obsedant situații de luptă, explozii, bombardamente, folosirea armelor, victime împușcate, dar și îndemnuri războinice, de înarmare, ripostă, răzbunare, atacuri, luptă, pot sădi, în psihicul unui adolescent sămânța crimei.

Toate acestea pot face ca un copil, un adolescent, un tânăr să se obișnuiască, prin repetitivitate susținută, cu ideea de ucidere, de crimă, de moarte, de sânge, de atac, de folosire a armelor.

Și, peste toate acestea, iată, există un vid total de pregătire și instruire a tineretului în domeniul autoapărării, al modului de a discerne în mod corect, răul de bine, atacul de autoapărare.

Dan Dumitru, al treilea cel mai bun instructor de supraviețuire urbană din lume

Reporterul impact.ro, într-un amplu dialog cu unul din cei mai experimentați instructori de supraviețuire urbană din lume, Dan Dumitru. Dan Dumitru, colonel în rezervă, fost luptător în Serviciul de Acțiuni și Intervenții Speciale (SIAS) din cadrul Inspectoratului General de Poliție (IGP), Instructor de Supraviețuire Urbană, certificat de Survival International World Association. Al treilea din lume ca nivel de pregătire și valoare.

Dan Dumitru are o biografie educațională profesională impresionantă. Născut în 1968, are trei facultăți absolvite. Academia de Sport (arte marțiale și de autoapărare), Academia de Poliție „Al. Ioan Cuza” (Înalt Management Strategic) și Facultatea de Drept. A absolvit, de asemenea, alte trei instituții postuniversitare și are patru masterate.

Începuse și Agronomia, dar a abandonat. Are opt lucrări de cercetare științifică publicate în domeniul Apărării și Securității Naționale la Academia Militară. Este instructor de arte marțiale, și, printre altele, Președintele Close Combat România, artă marțială în care deține centura neagră cu 10 DAN. Deține, de asemenea, 9 DAN în Aikijutsu și 10 DAN în Police Self Defense. Plus centura neagră cu 1 DAN în Aikido

Dan Dumitru, protagonist al mai multor articole publicate de impact.ro, sub aceeași semnătură gazetărească precum în cazul materialului actual, explică pe larg cum stă România din acest punct de vedere. Cel al pregătirii elevilor, dar și a profesorilor sau chiar și a martorilor, care s-ar putea afla, la un moment dat, într-o situație similară cu cea, exemplu foarte recent, a masacrului din Texas din 25 mai acest an.

Copiii din România nu au programe de pregătire pentru situații periculoase

În toate dialogurile pe care reporterul impact.ro le-a purtat cu specialistul în supraviețuire urbană Dan Dumitru, în părțile lor semnificative și de interes pentru opinia publică, acesta a pus tot tipul problema lipsei de pregătire și instruire a copiilor, adolescenților și tinerilor în situații speciale, în care se pot afla în pericol, fie că este vorba de situații provocate de mediul natural, fie în situații în care integritatea lor și chiar viața pot fi puse în pericol major.

Dan Dumitru: „Auzim adeseori vorbindu-se de cei șapte ani de acasă. Majoritatea dintre noi, adulții, părinți, în mod special, nu conștientizăm importanța acestei perioade din viața unui copil și faptul că aceasta reprezintă startul în evoluția lui ca om în societate mai târziu și rolul lui în viața de familie. Trebuie să înțelegem că cele mai sănătoase etape de dezvoltare a copilului se petrec în primii șapte ani de viață atunci când creierul lui este ca un burete și absoarbe orice informație, reține imagini și lucruri și ia de bun tot ce i se arată, tot ce vede și mai ales ce alții laudă. La această fragedă vârstă copilul copiază sau reproduce scene văzute la alții sau la televizor ori în desene animate, fără să aibă capacitatea să se gândească la riscuri și vulnerabilități la care se pot expune sau care le pot cauza chiar moartea”.

„Dă încredere unui copil și va veni cu idei, inițiative și soluții la orice problemă”

În absența unei preocupări specific a statului față de această problematică, părinții pot prelua, din primii ani de viață a copiilor, rolul de instructor.

Și Dan Dumitru dezvoltă: „În această perioadă de viață, copilul este influențat de majoritatea factorilor externi și poți lucra cu el sub formă de joacă, dând exemple sau arătând diverse lucruri pe care să le puteți reda drept scenariu, desigur, tot sub formă de joacă.

Și este acel moment când ei asimilează orice moment, se implică și nu sunt distrași sau cu mintea la ce mai face oricine altcineva din jurul lui sau dacă se întîmplă vreun lucru care nu are legătură cu joaca sa, cu activitatea lui.

Și important este să le și spunem de ce sau la ce ne ajută ceea ce facem și să îi și lăudăm chiar și atunci când nu le iese totul așa cum am vrea noi. Astfel vor ajunge sa acționeze instinctiv în situații reale. Creierul lor nu știe să facă diferența între bine și rău și nici să se gândească prea mult la consecințe, iar atunci când situația o impune, vor fi buni actori jucându-și rolul la modul cel mai serios, chiar insistând în executarea lui.

În multe scenarii de joacă cu el si cu alți copii ca el, ia, tu, părinte, unele secvențe dintr-un film sau altul și discută-le ca și cum ar fi un adult. Dar fă-o pe înțelesul lui. Se va simți important și va acorda o atenție deosebită acestui joc. Dă-i încredere în el și o să vezi că va veni cu idei și inițiative și așa se poate forma chiar ca lider.

O să găsească propriile strategii de rezolvare a unor situații sau scenarii foarte bune, cu soluții corecte și rapide. Lucruri care mai târziu îi vor folosi în viață sau, în momente de criză, îi vor putea salva viața sau el, la rândul lui, ar putea fi capabil să salveze viețile altora”.

Specialistul în supraviețuire urbană știe, judecă, acuză. Și oferă soluții

Dan Dumitru a călătorit mult, a fost angajat ca luptător în țări și în zone cu grad armat și potențial de risc social uriaș. A fost instructor și a colaborat cu polițiștii din cel puțin 20 de țări.

Cunoaște foarte bine și ce programe implementate în sistemul educațional al acelor state sunt aplicate. Fie că e vorba de instituții de stat, fie de sisteme și firme private.

De aici și revolta pe care o simte atunci când se gândește că în România, la acest capitol, această pregătire, interesul statului pentru aceasta este un zero absolut.

Dan Dumitru, constată, judecă, acuză. „Copilul, dacă are educație are și încredere și stăpânire de sine. Se simte bazat, cum spun ei, după o anumită vârstă.

Le place să împărtășească din cunoștințele lor și celorlalți copii. Devin mai interesați de autoperfecționare și se vor implica în diverse activități.

De aceea și școala joacă un rol important în dezvoltarea lor. Eu cred că școala trebuie să vină cu un sistem nou de programe și relații cu elevii pentru ca aceștia să-și poată dezvolta autocontrolul, abilitățile, capacitatea de adaptare la mediu și creșterea priceperii de rezolvare a unor situații date.

La nivel local sau național ar fi imperios necesar să se implementeze noi programe educaționale, cu ajutorul cărora să se intervină în sprijinul copiilor și nepoților noștri, cu scopul de a-i pregăti pentru viață”.

Sursa: Impact.ro