(II) Elevii și profesorii din România sunt total neinstruiți în cazul unui atac armat într-o școală

Dan Dumitru, fost luptător în trupe speciale, campion mondial la supraviețuire urbană și instructor renumit spune, exclusiv pentru impact.ro, ce e de făcut în astfel de situații.

Statul nu face nimic pentru pregătirea în cazuri de atac în școli

Ce fac statul, guvernele, instituțiile? Îi sufocă pe elevi cu materii care mai tarziu se vor dovedi a fi inutile. Sau cu teme pentru acasă care le ocupă tot restul zilei. Ore în șir copiii noștri încearcă să rezolve probleme și fracții. Copiii noștri nu mai fac sport, nu mai au copilărie și au uitat să se mai joace. Stau izolați în casă, cu ochii în calculator, tablete sau telefoane și nu mai socializează fizic.

Pe stradă îi sperie și lătratul unui câine sau dau cu capul în pomi pentru că sunt scufundați în jocuri pe telefon. În acest fel suntem direct responsabili pentru incapacitatea generației ce vine din urmă și care nu va fi capabilă să facă provocărilor și pericolelor sau amenințărilor din stradă.

Guvernanții noștri sunt prea ocupați să-și facă averi sau să-și pună nepoții în funcții cheie. Cineva ne vrea proști, bolnavi, ignoranți și ușor de controlat. Cum știu să adopte legi deloc în folosul populației, cum să mai fie cineva capabil și interesat de creșterea nivelului educațional al populației pentru ca aceștia să poată fi capabili să facă față oricăror situații limită, situații de urgență sau acte de terorism.

„Copii noștri nu știu să recunoască un pericol imminent”

„Avem nevoie de strategii și proceduri în acest sens. Avem nevoie de cursuri de igienă personal și colectivă, de cursuri de acordare a primului ajutor de bază, lucruri esențiale, de reguli de conduită și comportament în societate. Copiii noștri nu mai au respect și bun simț pentru că noi îi formăm așa. Copiii noștri se sperie de un gândac în parc și se urcă rapid sus, pe o masă sau o bancă doar dacă văd un șoarece.

Copiii mor la piscină, se îneacă din cauza ignoranței sau lipsei de atenție a adulților cufundați în rețele de socializare. Copiii noștri nu știu să înoate, nu știu să se apere sau să recunoască o posibilă amenințare ori un pericol iminent. Nu știu ce au de făcut în caz de incendiu, inundații sau cutremur. Nu cunosc importanța apelului la 112 și ce detalii sunt necesare să furnizeze poliției sau cadrelor medicale cu care vorbesc la telefon. Nu știu multe despre ceea ce îi așteaptă în viață”.

Dacă se întâmplă în America, se poate și în România

Ar fi o greșeală uriașă să credem că un eveniment similar cu cel care a avut loc în Uvalde, Texas, în ziua de 25 mai, când un tânăr de 18 ani a împușcat mortal 19 copii, elevi ai unei școli și doi adulți, cadre didactice, la care se adaugă și bunica sa împușcată acasă, înainte de a pleca spre școală cu două arme încărcate asupra lui, nu s-ar putea întâmpla și în România.

Direct la obiect, Dan Dumitru, românul campion mondial la supraviețuire urbană spune ce trebuie să facă cei care s-ar afla într-o școală în situația unui atac armat.

„Mai întâi trebuie spus că orice individ care este în posesia unei arme sau care deține o armă, dacă își propune să deschidă focul asupra unei mulțimi, nu va folosi arma ca un lunetist profesionist, ci va căuta să creeze panică generală, teroare și victime la întâmplare”.

Făceți-vă una cu pământul și ascundeți-vă după un obiect solid

Astfel, dat fiind acest lucru, teroristul, atentatorul trage în mulțime la întâmplare și nu în plan jos, spre picioare. El va trage în plin. Asta poate da timp victimelor vizate de atac, copiilor, profesorilor, oricui se află în clădire în acel moment, așa cum poate au văzut, au învățat câte ceva din vreun film cu un astfel de subiect, să zicem, ori de la cursuri sau din auzite, să se facă una cu pământul și să se târască până după un obstacol solid, prin care glonțul nu poate trece.

Numai că cei care intră în panică, în acele momente de groază, nu mai gândesc rațional și, instinctiv, vor fugi din perete în perete, expunându-se inutil. De multe ori, fatal. Așadar, trebuie ca cei aflați sub tirul atacatorului, că e unul, că sunt mai mulți, trebuie să rămână adăpostiți, întinși perfect pe burtă, cu mainile lipite de cap, cu picioarele ușor depărtate și fixate de podea cu lateralul interior lipit, astfel ca să nu fie expuse nici măcar călcâiele.

Astfel vor fi o țintă mai greu de atins. Cei atacați trebuie să evalueze cât mai bine situația. Cu cât calm sunt capabili, dar fără a pierde timp. Dacă au posibilitatea, ar fi ideal să se îndepărteze, să se târască cât mai departe de focar.

„Așa ceva nu se poate în România!”. Sunteți siguri?

Tot ce spune Dan Dumitru pare desprins dintr-un film de acțiune. Poate cei care citesc acest material sunt tentați să zică „așa ceva nu se poate întâmpla în România!”. Ar fi oare ei atât de siguri de asta? O vorbă tipic românească spune că „totul e bine până se întâmplă ceva rău”,

Câți dintre părinți nu ar reacționa însă, câți nu s-ar teme, pe câți nu i-ar apuca chiar groaza dacă ar auzi într-o zi la „știri” că „un individ periculos a evadat. A luat arma unui polițist și umblă liber prin oraș”. Sau „un tânăr, elev într-o clasă de liceu, după o ceartă cu familia, cu iubita sa sau după ce a fost lăsat repetent de profesorii săi, fiind și umilit de colegi, a furat arma de vânătoare a tatălui său, sau a cumpărat cu 500 de dolari un pistol automat Kalashnikov și a anunțat pe pagina sa de socializare ca le va face felul tuturor celor cere i-au făcut rău”?

Și iată cum apare o situație similară cu cea din atacurile din școlile din SUA. Tocmai de aceea Dan Dumitru insistă pentru pregătiri specifice, și continuă cu ceea ce trebuie, mai ales, ceea ce NU trebuie făcut în timpul unui atac armat într-o școală.

Dacă ești rănit, oprește sângererea. Dacă simți gaze, acoperă-ți nasul și gura

Dan Dumitru: „ Verifică dacă ai fost atins de gloanțe sau schije. Vezi să nu fii rănit pentru că e posibil să nu simți imediat. Dacă ai fost rănit, fă cumva și oprește sângerarea. Ar fi ideal să știi cum și unde se aplică un garou sau un pansament constrictiv. Dacă ești instruit cu siguranță, când ai ajuns în acel loc, ai identificat căile, spațiile secundare de ieșire existente. Dacă poți și nu există alte pericole sau elemente răufăcătoare în apropiere, folosește-le și îndepărtează-te cât de mult poți.

Nu îți deconspira poziția. Dă telefonul pe silențios sau setează-l mod avion. Nu fă zgomote și nu trânti obiecte. Evită busculadele în spații închise sau la ieșiri, pentru a nu te bloca acolo. Evaluează cu repeziciune șansele, riscurile și vulnerabilitățile. Dacă, la locul faptei, în apropierea ta, simți miros de gaze sau substanțe chimice ori cianuri ori fum dens, îndepărtează-te de urgență.

Dacă ești bine pus la adapost si ai posibilitatea sună la 112

În cazul în care simți miros de fum, gaze, cianuri sau alte mirosuri suspecte protejează-ți căile respiratorii cu obiecte de îmbrăcăminte, iar dacă ai posibilitatea să le și uzi este și mai bine pentru tine Nu atinge fire sau cabluri de curent. Atenție la cioburi de sticlă sau obiecte contondente de orice fel, care te pot răni.

Comunică prin viu grai cu polițiștii

La sosirea forțelor de intervenție, rămâi unde te afli. Dacă nu te expui unui pericol, ridică mâinile ori pune-le pe cap și comunică cu ei prin viu grai. Nu alerga spre polițiști pentru că riști foarte mult. Aceștia vor trata pe toata lumea ca fiind suspecți până la trierea finală și stabilirea victimelor. Dacă ai posibilitatea și ai reținut ceva semnalmente, detalii, orice despre atacatori, dă toate aceste informații organelor de poliție, anunțându-i din timp ce știi. Asta, ca să poată lua măsuri în regim de urgență.

Nu te angaja în luptă cu atacatorii dacă nu ai șansele de partea ta

Dacă până la sosirea trupelor de intervenție, constați că sunt persoane rănite în preajma ta, fă ceva pentru ei. Încearcă să le acorzi primul ajutor sanitar. Și pune-i la adăpost. Oprește persoanele care se deplasează în direcția greșită să mai înainteze. Ajută-ți semenii. Nu te hazarda să faci acte de bravură și nu te angaja într-o luptă directă cu teroriștii, cu atacatorii, decât dacă știi foarte bine ce faci și șansele sunt de partea ta. Dacă nimerești într-o cameră și altă cale de fugă, de scăpare nu ai, baricadează ușa cu tot ce ai la îndemană”.

Șansa generației viitoare. Grija statului pentru pregătirea tinerilor pentru orice situații de viață

Dan Dumitru: „Avem nevoie să acordăm importanță și credit oamenilor pregătiți. Avem nevoie de experiența lor și de contribuția lor la creșterea nivelului de pregătire a populației. Strada nu ne iartă și nici natura dezlănțuită la un moment dat. Vin vremuri grele, sărăcia naște monștri, rata infracționalității va crește.

OK, nu putem face ceva la nivel național, dar fiecare școală în parte poate contribui cu ceva . Afară, țările dezvoltate fac tabere de pregătire, jocuri interactive de rezolvare a diferitelor situații și concursuri specifice. Inclusiv de educație rutieră și prim ajutor de bază. Au tabere de cercetași. Invită diferite persoane sau instituții săptămânal să împărtășească elevilor din experiența lor.

Avem nevoie de oameni care știu să transpună informația în practică. Pentru că numai din scenarii practice la care și participi poți să ajungi să acționezi instinctiv, în mod reflex, automat în diferite situații. Numai așa vei reuși să îți crești șansele de supraviețuire. Altfel vei ajunge să acționezi la primul impuls urmând spiritul de haită, crezând că ce fac ceilalți, aia este bine. Vezi cazul „Colectiv” și consecințele îmbulzelii cauzate de instinctul de a-i urma pe alții care s-au îndreptat fix spre flăcările ucigașe și spre acel tunel în care mulți și-au găsit sfârșitul”.

Dan Dumitru a mai spus-o, special pentru impact.ro, și vrea să fie consecvent repetând continuu: „Intenționez să creez în România un centru național de pregătire a populației pentru orice fel de situație nedorită”. Un specialist, un om animat de un ideal, un luptător pentru viitorul generațiilor viitoare, care merită susținere și încurajare. Demers căruia i se alătură și impact.ro.

Sursa: impact.ro