Ultima soluție pentru femeile înșelate: detectivii particulari.

Problema adulterului și cauzele încălcării jurămintelor

Adulterul, fenomen social de amploare, și nu de ieri de azi, ci de la momentul zero al istoriei însoțirii, într-un fel sau altul, dintre o femeie și un bărbat, implică formarea unui tablou socio-comportamental, care conține drame conjugale, situații disperate, traume personale de ambele părți, victime și cei care le provoacă, iar în mijlocul tuturor acestora, aflându-se, cel mai adesea, copiii, care devin cutia de rezonanță a acțiunilor părinților lor, cu tot bagajul de suferințe, tristeți și dureri, care le sunt provocate.

Ultima soluție pentru femeile înșelate: detectivii particulari

Adulterul, acest act unilateral într-o relație, căsnicie sau concubinaj, care se produce, apare sau se comite plănuit și organizat, care poate fi accidental, întâmplător, unic sau care devine un modus vivendi pentru unul din parteneri, și prin care se încalcă jurământul în fața preotului sau angajamentul în fața ofițerului de stare civilă, poate spulbera cu viteza unui uragan, vieți, până atunci echilibrate și liniștite, tihna căminului, toată structura de filigran a unei povești de iubire, începută, undeva cândva, cu o privire îndrăgostită și un sărut.

Victimele, cel mai adesea, sunt femei trădate, înșelate de soții lor, de bărbații care, cândva le-au jurat credință și fidelitate „până când moartea ne va despărți”.

Victime care au încercat, la primele semne ale tulburării poveștii lor de iubire, la primele suspiciuni sau chiar la primele indicii concrete că sunt înșelate, să-și rezolve singure problemele. De ce? Pentru că au sperat că astfel își vor putea salva căsnicia, că își vor păstra partenerul, și în numele dragostei de început ori existență și la timpul prezent, dar, uneori, mai ales în cazul femeilor înșelate, de frica unui nou început, din frica de a lua viața de la zero, cu bunurile și casa împărțite, pornind pe un drum nesigur, cu copilul sau copii de mână.

Cu bagaje, mai mult sau mai puțin metaforic, în mijlocul străzii, cu nesiguranța zilei de mâine și a traiului cu care fuseseră obișnuite până atunci.

Bogdan Pandelea și Cristina, doi dectectivi în acțiune

Reporterul IMPACT.RO a stat de vorbă Bogdan Pandelea și Cristina B., doi detectivi particulari, care fac echipă de mai mulți ani și care au o experiență impresionantă în activitatea de investigații. Bogdan, a fost polițist, în anii ’90 la secția 1 Poliție din București, unde era specializat mai ales pe infracțiuni de stradă, apoi a lucrat la Combaterea Crimei Organizate. Cristina, de asemenea, a fost polițistă. Ambii au înființat, cu câțiva ani în urmă, propriul lor Birou de Detectivi Particulari.

Activitatea lor, reglementată de prevederile legii 329 din 2003, republicată în 2014, vizează situații diverse, pentru care sunt solicitați atât de persoane fizice cât și juridice.

În ceea ce privește cazurile pentru care sunt solicitați de către clienții, ca persoane fizice, Bogdan le prezintă succint.

„Putem fi solicitați dacă, de exemplu, un partener de cuplu se presupune că este infidel, iar noi ar trebui să demonstrăm că există sau nu o relație extraconjugală. Sau ni se cere să verifică, programul copiilor, anturajul și obiceiurile lor, dar și verificarea comportamentului persoanei în grija căreia se află copiii lor. Sau sunt clienți care doresc confirmarea activităților unei persoane și a contactelor pe care le are. Mai departe, se poate dori identificarea locului de muncă și adresa unde locuiește o anumită persoană. Informații și documentare asupra stilului de viață al unei persoane. Dacă aceasta consumă alcool în exces sau droguri. Se mai solicită investigații asupra beneficiilor obținute în urma unei fraude. Și, nu în ultimul rând, cazuri pentru care suntem solicitați frecvent, verificarea modului de viață al persoanelor care se sustrag de la plata obligațiilor, cum ar fi datorii, pensie alimentară, credite”.

Solicitările din partea unor firme, a persoanelor juridice sunt, de asemenea, o sumedenie, dar vor face obiectul unui alt documentar jurnalistic.

Interviu în atmosferă de roman polițist

Subiectul acestui articol îl va constitui adulterul, care, din punct de vedere al unui detectiv particular, se încadrează în categoria „investigații matrimoniale”.

Și iată ce ne-a spus Bogdan, în tandem cu Cristina, în timpul întâlnirii în acest scop, într-o cafenea cochetă și liniștită, care a oferit un decor desprins parcă dintr-un roman al lui Edgar Wallace, Raymond Chandler ori Dashiel Hammett, clasici ai literaturii polițiste americane.

„Oricine poate ajunge în rol de trădător sau trădat”

„Aș începe cu o butadă”, spune Bogdan Pandelea.

„Mai bine un sfârșit cu suferință, decât o suferință fără sfârșit! Ei bine, adulterul face parte din lumea modernă, iar cazurile matrimoniale nu se vor termina niciodată, pentru că oamenii mint și înșală tot timpul și din tot felul de motive. Oricât am încerca să negăm, infidelitatea face parte din viața noastră și oricine poate ajunge în rol de trădător sau de trădat. Ca detectiv profesionist, îmi ajut clienții să vadă dincolo de minciuni, pentru a-și găsi liniștea și ca să aibă puterea și motivația de a merge mai departe. Prin natura profesiei de detectiv, am călătorit prin mai multe țări, orașe, sate, am urmărit mașini, m-am furișat pe holurile hotelurilor, prin restaurante de lux, în companii stilate și pretențioase, dar și la periferiile orașelor , în cartiere mărginașe, în locuri periculoase frecventate de infractori sau de indivizi cu comportament violent și imprevizibil. Toate acestea, ca să aflu și să dezvălui adevăr urât despre relațiile clienților”.

„Alo? Cred că soțul meu mă înșală!”

Bogdan Pandelea: „Atunci când sunt contactați de un client care îmi spune „cred că partenerul meu mă înșeală”, mai întâi caut indicii. Le cer să-mi spună povestea relației, îl întreb cât timp petrece partenerul în afara casei. Unii îmi zic că partenerul lor merge la muncă în fiecare zi, dar kilometrajul mașinii arată altceva. Sau că nu mai au relații sexuale, ori că partenerul își ia telefonul cu el la baie. Și altele asemenea, care trezesc suspiciuni”

Indicii că partenerul înșală

„Iată câteva semne potențiale de infidelitate. Partenerul sau partenera, petrece foarte puțin timp acasă; pare să lucreze până târziu foarte des. Sau, legat de folosirea telefonului. Nu răspunde la telefon, cât partenera/ partenerul se află în aceeași camera sau nu răspunde când este sunat de parteneră/partner. Petrece în mod neobișnuit foarte mult timp în fața calculatorului și schimbă imaginea de pe display când celălalt intră în încăpere. Nu mai prezintă interes față de momentele intime. Ignoră partenerul sau are o atitudine de nepăsare”.

Primul pas: întâlnirea dintre client și detectiv

„După primul contact, la telefon, care poate surveni în urma unei căutări pe internet a numelor noastre asociate cu indicația „detective particular” sau ca urmare a unei recomandări, este absolut să ne vedem față în față. De cele mai multe ori clienții evită să vină la birou, la firmă. Se simt mai confortabil dacă ne întâlnim într-un loc public. O cafenea, o terasă sau un bar. După ce clientul dezvoltă povestea, oferind mai multe detalii, răspunzând totodată și unor întrebări de-ale noastre, care să-l orienteze mai bine în expunerea situației, îi prefigurăm un plan de acțiune și un desfășurător bazic al tuturor acțiunilor pe care ar trebuie să le întreprindem în timpul investigației, cu orar, consum tehnică, benzină și altele”.

Informațiile și probele obținute pot fi aduse în instanță

„După ce cădem de acord, lucru care se poate întâmpla într-o singură zi sau în câteva, se face contractul, se semnează de ambele părți, un exemplar rămânând, desigur, la client”. De precizat că, potrivit legii care reglementează activitatea detectivilor particulari, „detectivul particular este obligat să păstreze secretul profesional asupra datelor și informațiilor obținute. Acesta pot fi comunicate, la cerere, numai instanțelor judecătorești și Ministerului Public, dacă acestea sunt utile pentru aflarea adevărului în cauzele aflate pe rol”.

Suspiciunile de adulter nu se confirmă mereu

„De obicei, dacă cineva simte ceva, înseamnă că ceva este în neregulă și trebuie investigat. Intuiția nu greșește niciodată. În orice caz, trebuie să rămânem calmi și să nu tragem concluzii prea repede. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi! Uneori, persoana urmărită nu are o relație extraconjugală, ci doar o dependența de droguri sau de jocuri de noroc pe care vrea s-o ascundă. Alteori trebuie să dovedim simpla intimitate cu o altă persoană: că se țin de mâini sau se sărută, dar unii parteneri infideli merg atât de departe încât duc o viață dublă. Am învățat să mă port ca un consilier și să le transmit informația cât mai blând, dar trebuie să le spun ce au nevoie să audă, indiferent cât este de grav. În general, clienții vin la noi dărâmați, cu senzația că le cade lumea în cap și vor informații corecte și cât se poate de repede, pentru că deja nu mai pot face față stresului și vor să scape de aceste bănuieli”.

Nevoia de psihoterapie

Detectivii particulari pot rezolva astfel de cazuri, pot livra rezultatul, de multe ori previzibil, dar greu de acceptat de către partenerul înșelat. Și pot face asta în mod delicat, cu vorbe alese cu grijă, consolator și dătător de speranță. Și când e vorba de femei înșelate, acest rol de mesager, de fapt de comunicator al rezultatului investigațiilor, îi revine Cristinei, din motive lesne de înțeles.

De cele mai multe ori, victimele au nevoie de discuții mai specializate, chiar de terapie psihologică. Și din acest considerent am ținut să discutăm și cu un psihoterapeut, Cătălina Hetel.

Psihoterapeut, Cătălina Hetel

Bărbații caută recunoaștere și confirmări în afara cuplului

Cătălina Hetel, psihoterapeut: „Ca să aflăm de ce înșală bărbații e nevoie să vorbim despre nevoile pe care un bărbat și le satisface în cadrul cuplului și despre ce nevoie ar putea rămâne nesatisfăcute. Dacă femeile caută în cadrul cuplului apartenență, siguranță, iubire, bărbații caută de multe ori și în cuplu și în afara lui, în societate, recunoaștere, valorizare și o stare de competență, de utilitate. Aici apare și discuția despre sexualitate. Dacă femeile caută în sexualitate adesea conținere, iubire și o recunoaștere a frumuseții, bărbații au nevoie în primul rând să li se recunoască valoarea sexuală, competența, virilitatea. De multe ori, o femeie care este deja mamă, nu mai simte acut nevoia de a-și demonstra sexualitatea, copilul însuși prin prezența lui demonstrând aceasta, pe când bărbatul se poate simți devalorizat, neglijat, redus”.

După adulter, un cuplu poate integra a treia persoană sau se destramă

„Cuplul trece prin transformări pe care cei doi pot sau nu să le integreze și atunci apare acea terță persoană care pentru moment poate completa ceea ce lipsește. Ca orice criză a cuplului și această criză a apariției unei a treia persoane poate repara cuplul, poate crește cuplul prin revelarea fisurilor sau poate distruge cuplul. Înșelatul este o rană narcisică a cuplului, un atac la perfecțiunea noi-ului. După criză, cuplul se transformă, poate să integreze cea de-a treia persoană, poate să își repare fisurile și să crească sau poate să se destrame”.

Copiii trăiesc , integrează suferința părintelui înșelat

„Copiii fac și ei parte din universul familiei și fără voia lor sunt obligați să asiste la o poveste despre moralitate și imoralitate despre corectitudine și incorectitudine, despre trădare și despre suferință, uneori la vârste la care ei nu au încă suficiente repere de a judeca o situație. Copiii ajung să participe emoțional la situația părinților și să fie obligați să aibă o părere despre niște lucruri care îi depășesc, să participe activ la conflictele cuplului adulților. Să nu uităm că un copil își iubește ambii părinți, că părinții sunt repere pentru copii și că este îngrozitor de dificil pentru un copil să-și vadă un părinte coborât de pe piedestal și este și mai dificil să aibă o părere despre asta sau să aleagă un părinte care este bun. Copilul trăiește și integrează suferința părintelui înșelat și va trebui de multe ori să adopte o poziție față de celălalt părinte care uneori nu a greșit față de copil”.

Citește și: Motivul pentru care meseria de detectiv aproape a dispărut în România. Maria Bumbaru, președintele A.N.D.R.: „Au de rezolvat chestii serioase” EXCLUSIV

Copiii trebuie să simtă că sunt iubiți și după criză

Cătălina Hetel, psihoterapeut: „Ca să concluzionez, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru copilul tău este să îi iubești și să îi respecți mama sau, după caz, tatăl. Atunci când în cuplu apar astfel de fisuri este inevitabil ca ele sa nu ajungă și în mintea și în sufletul copilului. Și mai ales, odată cu această poveste a înșelatului, nu vorbim doar despre sex, ci vorbim despre trădare, despre eșec, despre neputință, despre spargerea unui înveliș familial cald și conținător, despre un ireversibil altceva care nu mai e cum era înainte”.

Adulterul a fost dezincriminat în România în 2006. Până la dezincriminare, acțiunea penală pentru această infracțiune se punea în mișcare la plângerea prealabilă a soțului nevinovat și se pedepsea cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Acum, pedeapsa poate fi remușcarea, regretul, sentimentul distrugerii propriului cămin, viitorul spulberat în numele unei aventuri sau a unor trăiri efemere.

Sursa: https://www.impact.ro